Am dat astazi peste o poezie de Ana Blandiana. Si mi-am amintit brusc de copilarie, cand eram mica si fara griji, mi-am amintit de cartile minunate cu povesti si de lumea in care „traiam” citind acele povesti. Imi placea la nebunie sa citesc, citeam tot ce-mi pica in mana, luam biblioteca scolii la rand si dadeam iama in biblioteca unei tanti batrane, prietena de-a mamei care avea ORICE carte. Imi amintesc si acum sufrageria ei cu mobilier vechi, miros de cafea si de carti, un candelabru urias si un ceas cu pendul care batea un gong la ore fixe si ma facea sa sar din scaun. Stateam ore in sir in acea sufragerie, rasfoind carte dupa carte si raft dupa raft. Prima carte pe care mi-a pus-o in mana a fost ” Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia”, carte pe care am devorat-o. Apoi au urmat multe si multe altele ca daca as sta sa le enumar nu as mai termina. Dar principala, care mi-a placut mereu si m-a impresionat este „Poarta de Sticla” de Silvia Kerim. O colectie de povesti incredibile cu zane care trec dintr-o poveste in alta, bulgari de pamant,crivatul de la miazazi si miazanoapte, bradutul abandonat si multe alte elemente. E cartea mea de suflet. Inca o mai am si astazi si de multe ori o iau la rasfoit:)
Voua ce carti va aduc aminte de copilarie? Si ce carti de suflet, cu povesti, aveti?
bhendis 